Esarfa. Istorie si prezent.

O oferta irezistibila la esarfe colorate, pret unic de 17,99 lei, redus de la 49.99 lei.

Promotia este valabila in limita stocului disponibil.

Din considerente religioase sau practice, femeile au împrumutat de la bărbaţi diferite obiecte vestimentare cărora le-au dat alte destinaţii. Astfel, eşarfă, originară din Roma Antică, se numea sudariumşi avea rolul de a împiedica transpiraţia să se scurgă pe gât în jos. Ea era purtată de bărbaţi fie la gât, fie legată de curea.

Pe vremea împăratului Cheng o astfel de eşarfă confecţionată din pânză indica rangul funcţionarilor de la Curtea Imperială. Nefertiti (1350 î.Hr.) obişnuia să poarte o eşarfă înfăşurată pe coafura conică. Împăratul roman Nero (60 d. Hr.) era arareori văzut în public fără un sudariumîn jurul gâtului. Eleonora de Aquitania (1150 d.Hr) obişnuia să poarte eşarfe transparente din voal, în ton cu moda Evului Mediu, iar în 1786, Napoleon Bonaparte i-a făcut cadou primei sale soţii, Joséphine de Beauharnais, o eşarfă din caşmir adusă tocmai din India.

Până şi renumitul compozitor Beethoven apela la costum şi eşarfă din mătase atunci când o întâlnea pe Therese Malfatti, sperând că îi va cuceri inima îmbrăcat după ultimul jurnal de modă. La rândul său, regina Victoria, odată cu urcarea pe tronul Angliei, a popularizat o serie de accesorii fanteziste printre care şi eşarfa, care era utilizată în particular pentru a deosebi clasa aristocrată de celelalte.

În 1914, eşarfele tricotate au fost considerate un simbol pe care trebuiau să-l poarte fiecare patriot în timpul Primului Război Mondial. Prin 1940, eşarfele ajung să fie confecţionate din bumbac, lână şi olandă. Revistele de modă le încurajau pe femeile care nu aveau destui bani pentru o pălărie nouă să-şi confecţioneze un turban dintr-o eşarfă înnodată în jurul capului. Acest obicei a devenit unul foarte necesar în cazul femeilor care lucrau în fabrică în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi care altfel riscau să-şi prindă părul în maşinăriile industriale. „Legaţi-vă părul pentru siguranţa voastră. Surorile din Rusia o fac”, suna îndemnul guvernului american.

Divele de la Hollywood nu au scăpat nici ele de seducţia exercitată de acest obiect vestimentar. Audrey Hepburn spunea odată:„Nimic nu mă defineşte mai bine ca femeie, ca o femeie frumoasă, decât purtarea unei eşarfe din mătase”. Alte staruri din Cetatea Filmului precum Katharine Hepburn, Elizabeth Taylor sau Grace Kelly erau adesea văzute purtând această piesă vestimentară care flutura elegant în briza Rivierei. Odată cu creşterea popularităţii automobilului, prin 1950, eşarfele devin indispensabile pentru fixarea coafurii şi protejarea gâtului în timpul călătoriei.

După Al Doilea Război Mondial, eşarfele devin foarte populare, fiind inscripţionate şi folosite ca însemne ale unor linii aeriene sau hoteluri sau ca suveniruri pentru turiştii veniţi din diferite colţuri ale planetei. În 1970 era foarte şic să porţi o eşarfă pe sub vestă sau cămaşă.

Eşarfe minunat imprimate sunt purtate astăzi de femeile musulmane ca accesoriu indispensabil impus de tradiţia de a-şi acoperi părul. Femeile poartă o basma numită hijab (perdea sau ecran, în arabă, dar şi denumirea generică a codului vestimentar musulman) după epoca pubertăţii. O altă formă de hijab, mai drastică, este chador, de fapt o pelerină care nu are mâneci şi este ţinută strâns pe cap cu mâinile sau petrecând colţurile pânzei pe la subsuoară. Astfel de obiecte vestimentare pot fi observate şi la femeile din Africa şi Caraibe, ca o componentă distinctivă a garderobei.

Nici europencele nu au renunţat la eşarfe şi baticuri, chiar dacă nu mai sunt la fel de indispensabile ca poşeta sau rujul. Motivul ţine de necesitatea de a-şi proteja părul atunci când lucrează la ferme sau deretică prin casă.

Între 1960 şi 1970, explozia industriei muzicale a utilizat eşarfele sintetice pentru a promova diverse formaţii de muzică pop printre care şi Beatles, multe dintre ele aflându-se astăzi la colecţionari. Istoria a inclus acest obiect vestimentar în diverse evenimente sociale: de la festivaluri, încoronări, aniversări, la întreceri sportive.

Sursa: Historia

Secretul pasiunii barbatilor pentru sani a fost descoperit!

Holbatul la sanii unei femei face parte din ritualul de curtare, indiferent daca acest fapt este considerat o dovada de mitocanie sau un semn ca barbatul ar putea fi putin prea preocupat de sex.

Se pare ca un astfel de gest este doar o reactie neurologica si ar face parte din ritualul de curtare, dacă ne luam dupa considerentele profesorului de psihiatrie Larry Young, de la Emory University.

Profesorul studiaza premisele neurologice ale comportamentelor sociale complexe si considera ca aceasta pasiune a barbatilor pentru sani este un "bagaj" genetic transferat de la o generatie la alta inca de la inceputurile evolutiei omului.

Mai exact, este vorba despre circuitul neurologic care sta la baza legaturii mama-copil si care se dezvolta in perioada alaptarii la san. Mai mult, acesta sta, potrivit teoriei lui Young, si la baza legaturilor de cuplu.

Astfel ca Young precizeaza ca atractia barbatilor pentru sani "este un efect cerebral care se produce la barbatii heterosexuali in timpul pubertatii", spune Young.

In continuare vei descoperi secretul pasiunii femeilor pentru lenjerie.