Ce sunt uleiurile esenţiale?
Uleiul esenţial este un extract ce conţine compuşii aromatic volatile ai unei plante, obţinut în întregime prin distilarea vaporilor. Aşa-zisele plante aromatice conţin un număr mai mare de uleiuri esenţiale decât altele. În ceea ce priveşte citricele ( lămâia, portocală, mandarină) duritatea cojii lor nu permite extragerea uleiurilor esenţiale, se extrag deci ceea ce numim esenţe, prin expunerea la frig.
Compoziţia chimică a uleiului esenţial diferă de la un organ la altul al plantei (floare, frunză, scoarţă, rădăcină) şi de acest lucru depind întrebuinţările lui teraputice.
Cele mai cunoscute uleiuri esenţiale:
- Lămâia: tonic şi protector hepatic, antigreaţă;
- Lămâiţa: antiseptic antifungic, insecticid;
- Eucaliptul albastru: fluidifiant şi expectorant, benefic în afecţiunile respiratorii cornice;
- Eucaliprul radiata: tonic hepatic, fluidifiant şi expectorant;
- Gaultheria: antalgică, antiinflamatoare;
- Imortele: lovituri, hematoame, edeme, traumatisme şI fluidifiant sangvin;
- Lavanda: calmant, antispasmodic, cicatrizant;
- Menta piperată: tonic digestive şi mental, antigreaţă, antalgic;
- Niaouli: antiviral, cicatrizant, fluidifiant şi expectorant;
- Portocalul amar: calmant, relaxant, antispasmodic
- Arborele de camfor: antiviral, fluidifiant şi expectorant, tonic psihic;
- Rozmarinul comun: fluidifiant, tonic hepatic şi benefic pentru circulaţie;
- Rozmarin ABV: tonic hepatic şi biliar
- Arborele de ceai: antiinfecţios, antiifungic
- Cimbrul cu timol: antiinfecţios puternic
Nu toate uleiurile esenţiale au aceeaşi valoare. Astfel, denumirea de ulei esenţial de cimbru nu este suficientă, căci există mai multe profiluri chimice ( chemotipuri) de cimbru. Producătorul trebuie să precizeze dacă e vorba de ulei esenţial cu timol ( antiinfecţios puternic) sau cu linalol ( antiinfecţios bine tolerat). Un ulei farmaceutic de calitate este produs din din plante botanice certificate, cu origine geografică precisă, recoltate în perioada cea mai prielnică pentru obţinerea celor mai bune extracte, printr-o metodă de extracţie care protejează acţiunea compuşilor.
Utilizare
Utilizarea uleiurilor esenţiale este rezervată adulţilor şi copiilor peste 12 ani, de preferat sub îndrumarea unui aromoteraput sau a medicului. Respectaţi întotdeauna posologia, căile de administrare şi durata tratamentului. Consultaţi medicul dacă nu observaţi vreo îmbunătăţire!
Utilizarea uleiurilor esenţiale este rezervată adulţilor şi copiilor peste 12 ani, de preferat sub îndrumarea unui aromoteraput sau a medicului. Respectaţi întotdeauna posologia, căile de administrare şi durata tratamentului. Consultaţi medicul dacă nu observaţi vreo îmbunătăţire!
Pe cale orală ( cu zahăr, un comprimat neutru sau o bucăţică de pâine),
Locală (simplu sau diluat într-un ulei vegetal) sau prin difuzie
Precauţii la utilizare. Anumite uleiuri esenţiale puternice ( scorţişoară, cuişoare, oregano, cimbru de grădină, cimbru cu timpol) se folosesc întotdeauna în asociere cu un ulei esenţial protector al ficatului (lamiae, rozmarin, ABV, rozmarin comun, eucalipt).
Alegeţi microdifuzoarele care generează o difuzare uscată şi nu încălzesc uleiurile esenţiale şi capsulele cu amestecuri de uleiuri esenţiale, care simplifică alegerea asocierilor şi respectarea indicaţiilor.
Uleiurile esenţiale în infuzii
În timpul infuzării, acoperiţi pentru a împiedica evaporarea uleiului esenţial odată cu vaporii de apă. Dacă nu acoperim, ajungem la principiul inhalaţiei pe bază de infuzie, în care apa caldă permite îndreptarea compuşilor volatili spre căile respiratorii.
Uleiurile vegetale
Uleiurile vegetale, obţinute din seminţe (susan) sau fructe ( măslină) conţin îndeosebi acizi graşi. Sunt la fel de benefice pentru sănătate şi frumuseţe ca şi uleiurile esenţiale. Asocierea celor două tipuri face minuni: uleiurile vegetale servesc drept vehicul pentru uleiurile esenţiale, pe care le diluează, păstrându-le calităţile.
Să amintim uleiul de migdale dulci ( hidratant pentru piele) uleiul de argan (protector), uleiul de susan (revitalizant şi calmant), uleiul de alună ( echilibrant) uleiul de macadamia (tonic) uleiul de calophzlum ( antiinflamator), uleiul de măceşe ( cicatrizant şi regenerator).
Precauţii la utilizare. Anumite uleiuri esenţiale puternice ( scorţişoară, cuişoare, oregano, cimbru de grădină, cimbru cu timpol) se folosesc întotdeauna în asociere cu un ulei esenţial protector al ficatului (lamiae, rozmarin, ABV, rozmarin comun, eucalipt).
Alegeţi microdifuzoarele care generează o difuzare uscată şi nu încălzesc uleiurile esenţiale şi capsulele cu amestecuri de uleiuri esenţiale, care simplifică alegerea asocierilor şi respectarea indicaţiilor.
Uleiurile esenţiale în infuzii
În timpul infuzării, acoperiţi pentru a împiedica evaporarea uleiului esenţial odată cu vaporii de apă. Dacă nu acoperim, ajungem la principiul inhalaţiei pe bază de infuzie, în care apa caldă permite îndreptarea compuşilor volatili spre căile respiratorii.
Uleiurile vegetale
Uleiurile vegetale, obţinute din seminţe (susan) sau fructe ( măslină) conţin îndeosebi acizi graşi. Sunt la fel de benefice pentru sănătate şi frumuseţe ca şi uleiurile esenţiale. Asocierea celor două tipuri face minuni: uleiurile vegetale servesc drept vehicul pentru uleiurile esenţiale, pe care le diluează, păstrându-le calităţile.
Să amintim uleiul de migdale dulci ( hidratant pentru piele) uleiul de argan (protector), uleiul de susan (revitalizant şi calmant), uleiul de alună ( echilibrant) uleiul de macadamia (tonic) uleiul de calophzlum ( antiinflamator), uleiul de măceşe ( cicatrizant şi regenerator).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu